Sa dam Craciunului,ce-i al Lui ...

se apropie cu pasi grabiti si este evident : toti dorim sa ne pregătim cât mai bine pentru Sarbatorile de Craciun.

Spiritul Craciunului este unic...incomparabil! Drumurile pline de zapada mult asteptata, copiii care vin cu colinda pe la fiecare poarta, brazii frumos impodobiti, cadourile de la Mos Craciun si colindele care rasuna peste tot, acestea sunt cateva din multitudinea ritualurilor care ofera unicitate Craciunului

DA!e adevarat si totodata „dureros” ... Craciunul astazi nu mai este sarbatorit ca alta data, nu mai are aceeasi incarcatura spirituala.

„Stau si ma gandesc ... ma gandesc... la Craciunul copilului din mine...care A fost si nu mai Este.Totul era Altfel ... Altfel decat Azi!

Cand eram micuti il asteptam pe Mos Nicolae cu mari emotii , ne ştergeam ghetuţele frumos si le asezam la uşă. Toată noaptea nu ne lua somnul, nerăbdători sa vedem ce ne aduce Mosul. Mama ne mai păcălea, ne scoatea pe-afara si ne arata urmele Mosului prin zapada. Bineinteles ca erau facute de tata si in timpul acesta ai nostrii ne punea in ghetute dulciurile, iar cand ne intorceam in casă surpriză...Mosul venise. Ce fericiţi si bucuroşi mai Eram.

Mi-e dor de zilele acelea geroase, cu zapada alba ca laptele, cand ieseam afara si ne dadeam cu sania. Eram mici ...Dar Era frumos, ne distram de minune, faceam trenuletul din saniute multe, oameni de zapada si nimic nu se sfarsea decat cu o bataie apriga cu haina iernii. Totul Era minunat.Fiecare zi era o sarbatoare”

De ce nu mai poate fi la fel ca odinioara ... ? incerc ... incerc sa gasesc explicatii.

Cineva ne-a smuls Ceva de acolo ... din suflet ... fara sa ne dam seama! ... inocenta de altadat’

Dar oare ne-a fost furata? sau Noi ”oamenii mari”am alungat-o ?

Si ce ramane de facut?sa fim mai buni...mai calzi...mai primitori...sa oferim mai mult si sa asteptam putin...mi-e dor sa-mi scald sufletul in magie ... sa ma las purtat pe aripile visului...mi-e dor ... Da! De Tine ... te chem ... te vad ... te aud ... De ce nu te pot simti ?

...De ce?de ce...? vesnicul „de ce?” atarnat de-o Clipa!

Ma obsedeaza intrebarile ... vreau sa stiu raspunsurile! De ce nu vin?

Acum... Magia Crăciunului a dispărut...totul e un imens comerţ inutil. S-a terminat cu Sarbatoarea de-altadata. Nici urma de spirit evlavios. Totul s-a dat peste cap! Tradiţia e călcată în picoare.Se mai poate face ceva?

Merita? Da.

Totul ar lua alta forma ... cheia e in mainile noastre ... suntem atat de-aproape!

Eu sper...sper ...caci Ea imi mai ramane...!

Speranta... ca oamenii să nu se gândească doar la ei şi să dăruiască celor care soarta nu le-a zambit prea mult, să simtă bucuria sufletească a Naşterii Domnului, să aibă puterea de a ierta şi de a ajuta aproapele. Acesta este cel mai mare Dar al Crăciunului, Dar pe care ni-l aduce nouă, Naşterea Mantuitorului.

Liniştea...zâmbetul ...bucuria ...premergătoare marii sărbători creştine trebuiesc trăite în suflet.

Simţite cu adevarat ,aceste trăiri nobile vor face ca Eu sa revin in sufletul tau ...deschide-mi poarta inimii ... lasa-ma sa patrund ... sunt Eu ... cel pe care-l astepti ...Spiritul Craciunului!

„Dar nu uita cand esti voios

Romane sa fi bun”